BALANSÁ, balansez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) mișca când într-o parte, când într-alta; a (se) legăna, a (se) hâțâna, a pendula. 2. Tranz. A face egale, a echilibra părțile unei balanțe (2), ale unui cont etc. – Din fr. balancer.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a BALANSÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) mișca în așa fel încât să oscileze fără să-și piardă echilibrul; a oscila, a (se) legăna. 2. tr. A balansa un cont = a egala debitul cu creditul unui cont. 3. tr. A crea un echilibru între doi factori; a cumpăni. [Var. balanța vb. I. / < fr. balancer].
Sursa: Dicționar de neologisme
BALANSÁ vb. I. tr., refl. a (se) mișca în așa fel încât să oscileze fără să-și piardă echilibrul; a oscila, a (se) legăna. II. tr. 1. a ~ un cont = a egala debitul cu creditul unui cont. 2. a crea un echilibru între doi factori. (< fr. balancer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
balansá (balanséz, balansát), vb. – 1. A echilibra, a egala, a fi la fel. – 2. A solda, a lichida. – 3. A legăna. Fr. balancer. – Der. balans, s. n. (legănare); balansier (var. balanțier), s. n. (balansor), acesta din urmă din fr. balancier; contrabalansa, vb. (a echilibra, a pune în echilibru), din fr. contrebalancer.Sursa: Dicționarul etimologic român BALANSÁ, balansez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) înclina când într-o parte, când într-alta; a (se) legăna. 2. Tranz. (În expr.) A balansa un cont = a face să se egaleze debitul cu creditul. 3. Tranz. Fig. A crea un echilibru între doi factori; a cumpăni. – Fr. balancer.Sursa: Dicționarul limbii române moderne balansá (a ~) vb., ind. prez. 3 balanseázăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită BALANSÁ, balansez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) mișca când într-o parte, când într-alta; a (se) legăna, a (se) hâțâna, a pendula. 2. Tranz. A echilibra părțile unei balanțe (2), ale unui cont etc. – Din fr. balancer.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)