BAINÍTĂ s.f. (Tehn.) Constituent structural al oțelurilor, obținut prin transformarea austenitei. [Pron. bai-ni-. / < germ. Bainit].
Sursa: Dicționar de neologisme
BAINÍTĂ s. f. constituent structural al oțelurilor, prin transformarea austenitei. (< germ. Bainit)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
bainítă (ba-i-) s. f., g.-d. art. bainíteiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită