báhniță, báhnițe, s.f. (reg.) femeie urâtă și murdară
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
báhniță f., pl. e (d. bahnă, adică „murdărie”). Munt. Iron. femeie urîtă și murdară. – Și bîhilță (Mold.), epitet și unuĭ bărbat (Țigan).
Sursa: Dicționaru limbii românești
bahniță f. 1. pocitură; 2. urâciune: o bahniță de țigancă ISP. [Dela bahnă, la figurat (cf. putoare)].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
Forme flexionare:
băhnita - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul băhnit
băhnită - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul băhnit