Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele bagaj:

BAGÁJ, bagaje, s. n. 1. Totalitatea lucrurilor care se iau într-o călătorie. ◊ Expr. A-și face bagajele = a se pregăti de plecare; p. ext. a pleca. 2. Fig. (Urmat de determinări) Cantitatea de cunoștințe de care dispune cineva. – Din fr. bagage.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


BAGÁJ s.n. 1. Obiecte, lucruri luate (cu sine) de cineva într-o călătorie. 2. (Fig.) Totalitatea cunoștințelor cuiva într-un domeniu oarecare. [< fr. bagage].
Sursa: Dicționar de neologisme

BAGÁJ s. n. 1. obiecte, lucruri luate de cineva într-o călătorie. 2. (fig.) ~ de cunoștințe = totalitatea cunoștințelor cuiva într-un domeniu oarecare. (< fr. bagage)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

BAGÁJ, bagaje, s. n. 1. Totalitatea lucrurilor care se iau într-o călătorie. ◊ Expr. A da la bagaje = a preda la stațiile de cale ferată cufere, lăzi etc., pentru a fi transportate sau păstrate. A-și face bagajele = a se pregăti de plecare; p. ext. a pleca. 2. Fig. (Urmat de determinări) Totalitatea cunoștințelor, concepțiilor cuiva într-un domeniu oarecare. Un formidabil bagaj de argumente științifice (CARAGIALE). – Fr. bagage.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

*bagáj n., pl. e (fr. bagage). Calabalîc, sarcinĭ, lucrurĭ duse în călătorie (pachete, geamantane, cufere).
Sursa: Dicționaru limbii românești

bagáj s. n., pl. bagáje
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

bagaj n. scule împachetate și lucruri diferite ce se iau la răsboiu sau în călătorie (= fr. bagage).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

BAGÁJ, bagaje, s. n. 1. Totalitatea lucrurilor care se iau într-o călătorie. ◊ Expr. A-și face bagajele = a se pregăti de plecare; p. ext. a pleca. 2. Fig. (Urmat de determinări) Cantitatea de cunoștințe de care dispune cineva. – Din fr. bagage.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)