BABÁCĂ, babaci, s. m. (Reg.) Tată. ◊ Expr. Trai, neneaco, cu banii babachii, se spune despre cineva care duce o viață fără griji cu banii tatălui său sau, p. ext., cu banii altuia. ◊ (Fam.; la pl.) Părinți. [Var.: băbácă, babác s. m.] – Din ngr. babákas.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
babácă (babáci), s. m. – 1. Tată, tătic. – 2. (Arg.) Hîrtie de o mie de lei. – Var. babac, (înv.) babaie, băbăiță. Ngr. μπαμπάϰας, din tc. baba „tată” de unde derivă și alb., bg., sb. baba (Șeineanu, II, 30; Lokotsch 146; Gáldi 156). Sensul 2 se explică prin proveniența firească a banilor. Var. babaie pare a se explica direct din tc.Sursa: Dicționarul etimologic român babacă, babace, s. f. mamăSursa: Dicționar de argou al limbii române BABÁCĂ, babaci, s. m. (Reg.) Tată. ◊ Expr. Trai, neneaco, cu banii babachii = viață fără griji cu banii tatălui, p. ext., cu banii altuia. ♦ (La pl.) Părinți. [Var.: băbácă s. m.] – Ngr. babakas.Sursa: Dicționarul limbii române moderne babácă (înv., reg.) s. m., g.-d. art. babáchii/babácăi; pl. babáciSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită babacă m. Mold. tată: un prieten vechiu al babachii-tău AL. [Turc. BABA, cu sufixul diminutiv din taică (cf. neneacă)].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
BABÁCĂ, babaci, s. m. (Înv. și reg.) Tată. ◊ Expr. Trai, neneaco, cu (sau pe) banii babachii, se spune despre cineva care duce o viață fără griji cu banii tatălui său sau, p. ext., cu banii altuia. ♦ (Fam.; la pl.) Părinți. [Var.: băbácă, babác s. m.] – Din ngr. babákas.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
BĂBÁCĂ s. m. v. babacă.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a BĂBÁCĂ s. m. v. babacă.Sursa: Dicționarul limbii române moderne BĂBÁCĂ s. m. v. babacă.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 