bătrâní, -esc, vb. intranz. – (rar.) A îmbătrâni; a deveni bătrân, înaintat în vârstă: „Frunza gălbiné de vânt, / Omu bătrâné de gând” (Papahagi 1925: 172). – Din bătrân (< lat. veteranus).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
Forme flexionare:
bătrâni - Adjectiv, masculin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul bătrân
bătrâni - Adjectiv, masculin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul bătrân
