Am găsit 10 definiții pentru cuvantul/cuvintele băligar:

BĂLIGÁR, (I) băligare, s. n., (II) băligari, s. m. I. S. n. 1. Baligă. 2. Amestec de baligă și paie, folosit ca îngrășământ sau combustibil. II. S. m. Gândac negru care trăiește mai mult în baligă (Geotrupes stercorarius). [Var.: bălegár s. n., s. m.] – Baligă + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



BĂLIGÁR, (I) băligare, s. n., (II) băligari, s. m. I. 1. Baligă. 2. Baligă amestecată cu paie, folosită ca îngrășământ sau ca combustibil. II. Nume dat unor specii de insecte coleoptere de culoare neagră-albăstruie, care se hrănesc cu baligă proaspătă (Geotrupes). [Var.: bălegár s. n. și m.] – Din baligă + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

băligár n. (d. baligă). Baligă multă și alte resturi ale grajduluĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

băligar n. 1. baligă multă amestecată cu paie și frunze uscate, care, după ce putrezește, se întrebuințează la îngrășatul ogoarelor sau la facerea focului sub numele de tizic; 2. gândac ce trăiește prin gunoaie (Geotrupes stercorarius).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

BĂLIGÁR s. n., s. m. v. bălegar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

BĂLIGÁR, (I) băligare, s. n., (II) băligari, s. m. I. S. n. 1. Baligă. 2. Amestec de baligă și paie, folosit ca îngrășământ sau combustibil. II. S. m. Gândac negru care trăiește mai mult în baligă (Geotrupes stercorarius). [Var.: bălegár s. n., s. m.] – Baligă + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

BĂLIGÁR, (I) băligare, s. n., (II) băligari, s. m. I. 1. Baligă. 2. Baligă amestecată cu paie, folosită ca îngrășământ sau ca combustibil. II. Nume dat unor specii de insecte coleoptere de culoare neagră-albăstruie, care se hrănesc cu baligă proaspătă (Geotrupes). [Var.: bălegár s. n. și m.] – Din baligă + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

băligár n. (d. baligă). Baligă multă și alte resturi ale grajduluĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

băligar n. 1. baligă multă amestecată cu paie și frunze uscate, care, după ce putrezește, se întrebuințează la îngrășatul ogoarelor sau la facerea focului sub numele de tizic; 2. gândac ce trăiește prin gunoaie (Geotrupes stercorarius).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

BĂLIGÁR s. n., s. m. v. bălegar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)