Am găsit 15 definiții pentru cuvantul/cuvintele băi:

BAI, baiuri, s. n. (Reg.) Necaz, încurcătură, supărare, belea, bucluc. ◊ Expr. Nu-i (nici un) bai (că...) sau de asta nu (mi)-i bai = nu face nimic, nu este nici o pagubă. – Din magh. baj.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


bái, (báiuri), s. n. – Necaz, supărare, belea, grijă. Mag. baj, care la rîndul său provine din sl. boj „calamitate”, ca și sb., cr., slov., ceh., rut., rus. boj „război”, cf. (ră)zboi (Cihac,II, 478; Gáldi, Dict., 103). – Miklosich, Lexicon, 35 îl deriva direct din sl., ceea ce pare mai puțin probabil. Se folosește numai în Trans., dar circulația sa este mai mare; alături de el, a băilui „a se îngriji de ceva” (‹ mag. bajlodni) este puțin folosit.
Sursa: Dicționarul etimologic român

BAI, baiuri, s. n. (Reg.) Necaz, încurcătură, bucluc. ◊ Expr. Nu-i (nici un) bai (că...) sau de asta nu (mi)-i bai = nu face nimic, nu este nici o pagubă. – Magh. baj.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

1) baĭ n., pl. urĭ (ung. baj). Trans. Suferință, supărare. Nu-ĭ baĭ, nu e nicĭ o supărare, nicĭ un regret, se poate face.
Sursa: Dicționaru limbii românești

2) baĭ interj. Rar. Ba, nu.
Sursa: Dicționaru limbii românești

bái, -uri, s.n. – Necaz, supărare: „Lasă, nu-i bai, mândrior, / Că m-ai lăsat să trag dor” (Papahagi 1925: 197); „Nu te bucura de baiul altuia” (Lenghel 1979: 214). ♦ (med.) Baiul cel mare, baiu cel rău = epilepsie; beteșâg (ALR 1969: 167). – Din magh. baj „necaz” (< sl. boj „calamitate„).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș

bai (reg.) s. n., pl. báiuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

BAI, baiuri, s. n. (Reg.) Necaz, încurcătură, supărare, belea, bucluc. ◊ Expr. Nu-i (niciun) bai (că...) sau de asta nu (mi)-i bai = nu face nimic, nu este nicio pagubă. – Din magh. baj.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

BĂÍ1, băiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A face baie1. – Din baie1.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

BĂÍ2, băiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A lucra într-o mină (de aur). – Din baie2.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

BĂÍ1, băiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A face baie. – Din baie1.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

BĂÍ2, băiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A lucra în mină. – Din baie2.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

băí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băiésc, imperf. 3 sg. băiá; conj. prez. 3 să băiáscă
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

BĂÍ1, băiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A face baie1. – Din baie1.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

BĂÍ2, băiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A lucra într-o mină (de aur). – Din baie2.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

băi - Substantiv feminin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul baie

băi - Substantiv feminin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul baie

băi - Substantiv feminin, Genitiv-Dativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul baie