Am găsit 26 de definiții pentru cuvantul/cuvintele bățic:

BATÍC, baticuri, s. n. 1. Țesătură subțire imprimată în culori. 2. Basma (subțire și) colorată. – Din fr. batik.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


BATÍC s.n. 1. Țesătură colorată și imprimată după un procedeu din Djawa. 2. Basma colorată. [Pl. -uri, -ce. / < fr. batik].
Sursa: Dicționar de neologisme

BATÍC s. n. 1. țesătură colorată și imprimată. 2. basma. (< fr. batik)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

BATÍC, baticuri, s. n. 1. Țesătură imprimată în culori. 2. Basma colorată. – Fr. batik.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

*batíc n., pl. urĭ (fr. batik, germ. battik, cuv. din ins. Sonde). Un fel de a desemna pe pînză (maĭ ales pe matasă) ungînd cu ceară locurile ca trebuĭe să rămînă nevăpsite și topind apoi ceara în apa fierbinte. V. încondeĭez, încrestez.
Sursa: Dicționaru limbii românești

batíc s. n., pl. batícuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

batic n. 1. procedeu oriental de a decora stofe, piei, etc.; 2. stofă astfel decorată. [Vorbă de baștină malaeză].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

BATÍC, baticuri, s. n. 1. Țesătură subțire imprimată în culori. 2. Basma (subțire și) colorată. – Din fr. batik.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

BATÍC, baticuri, s. n. 1. Țesătură subțire imprimată în culori. 2. Basma (subțire și) colorată. – Din fr. batik.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

BATÍC s.n. 1. Țesătură colorată și imprimată după un procedeu din Djawa. 2. Basma colorată. [Pl. -uri, -ce. / < fr. batik].
Sursa: Dicționar de neologisme

BATÍC s. n. 1. țesătură colorată și imprimată. 2. basma. (< fr. batik)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

BATÍC, baticuri, s. n. 1. Țesătură imprimată în culori. 2. Basma colorată. – Fr. batik.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

*batíc n., pl. urĭ (fr. batik, germ. battik, cuv. din ins. Sonde). Un fel de a desemna pe pînză (maĭ ales pe matasă) ungînd cu ceară locurile ca trebuĭe să rămînă nevăpsite și topind apoi ceara în apa fierbinte. V. încondeĭez, încrestez.
Sursa: Dicționaru limbii românești

batíc s. n., pl. batícuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

batic n. 1. procedeu oriental de a decora stofe, piei, etc.; 2. stofă astfel decorată. [Vorbă de baștină malaeză].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

BATÍC, baticuri, s. n. 1. Țesătură subțire imprimată în culori. 2. Basma (subțire și) colorată. – Din fr. batik.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

BATÍC, baticuri, s. n. 1. Țesătură subțire imprimată în culori. 2. Basma (subțire și) colorată. – Din fr. batik.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

BATÍC s.n. 1. Țesătură colorată și imprimată după un procedeu din Djawa. 2. Basma colorată. [Pl. -uri, -ce. / < fr. batik].
Sursa: Dicționar de neologisme

BATÍC s. n. 1. țesătură colorată și imprimată. 2. basma. (< fr. batik)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

BATÍC, baticuri, s. n. 1. Țesătură imprimată în culori. 2. Basma colorată. – Fr. batik.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

*batíc n., pl. urĭ (fr. batik, germ. battik, cuv. din ins. Sonde). Un fel de a desemna pe pînză (maĭ ales pe matasă) ungînd cu ceară locurile ca trebuĭe să rămînă nevăpsite și topind apoi ceara în apa fierbinte. V. încondeĭez, încrestez.
Sursa: Dicționaru limbii românești

batíc s. n., pl. batícuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

batic n. 1. procedeu oriental de a decora stofe, piei, etc.; 2. stofă astfel decorată. [Vorbă de baștină malaeză].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

BATÍC, baticuri, s. n. 1. Țesătură subțire imprimată în culori. 2. Basma (subțire și) colorată. – Din fr. batik.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

bățic n. cioaca dogarului. [Cf. băț].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

bâtíc, bâtíci, s.m. (reg.) bunic, bunicuț.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme