băzdăganie f. monstru, pocitură, ceva rar și afară din cale: ce băzdăganie mai este și aia ? ISP. [Cf. slav. BEZDYHANINŬ, neînsuflețit, de unde (sub influența sinonimului dihanie) forma redusă: Tr. bidiganie, bidihanie.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
BÂZDÂGÁNIE, bâzdâganii, s. f. (Pop. și fam.) Namilă, dihanie, monstru; arătare, ciudățenie, drăcie. – Din sl. bezdyhanĩnŭ.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a BÂZDÂGÁNIE, bâzdâganii, s. f. Namilă, dihanie, monstru; arătare, ciudățenie, drăcie; bazaconie. – Slav (v. sl. bezdyhanĩnŭ).Sursa: Dicționarul limbii române moderne bâzdâgánie (pop.) (-ni-e) s. f., art. bâzdâgánia (-ni-a), g.-d. art. bâzdâgániei; pl. bâzdâgánii, art. bâzdâgániile (-ni-i-)Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită BÂZDÂGÁNIE, bâzdâganii, s. f. (Pop.) Namilă, dihanie, monstru; arătare, ciudățenie, drăcie. – Din sl. bezdyhanĭnŭ.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 