AȚIPÍ, ațipesc, vb. IV. Intranz. A începe să doarmă, a fi cuprins de un somn ușor (și scurt); a aromi. – Lat. *attepire ( = tepere).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ațipí (ațipésc, ațipít), vb. – A începe să doarmă, a fi cuprins de somn ușor. Lat. *adtĕpῑre, de la tĕpēre (Candrea, Rosetti, I, 163), poate contaminat cu lat. *adsopῑre (› fr. assouvir și assoupir). Pentru DAR, originea cuvîntului este necunoscută. Spitzer, Dacor., III, 647, îl consideră identic cu țipa și de origine imitativă, opinie reluată de Scriban. – Der. ațipeală, s. f. (faptul de a ațipi).Sursa: Dicționarul etimologic român
AȚIPÍ, ațipesc, vb. IV. Intranz. A începe să doarmă, a fi cuprins de un somn ușor. – Lat. *attepire ( = tepere).Sursa: Dicționarul limbii române moderne ațipí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ațipésc, imperf. 3 sg. ațipeá; conj. prez. 3 să ațipeáscăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită ațipì v. a începe a adormi rămânând în nemișcare: ațipise nițel după masă. [Origină necunoscută].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
AȚIPÍ, ațipesc, vb. IV. Intranz. A începe să doarmă, a fi cuprins de un somn ușor (și scurt); a aromi. – Lat. *attepire (= tepere).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)