AZBÚCHE s. f. Termen folosit în trecut pentru a denumi alfabetul chirilic. ◊ Expr. A fi la azbuche = a fi abia la începutul învățăturii. ♦ Fig. Învățătură. – Din sl. azŭ „a” + buki „b”.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a azbúche (-chi), s. f. – (Înv.) Alfabet, abecedar. Sl. azŭ „a”, bukĭ „b”; cf. buche. De uz curent cît timp s-a folosit alfabetul chirilic, astăzi se întrebuințează numai cu sens ironic sau umoristic.Sursa: Dicționarul etimologic român
AZBÚCHE s. f. Termen folosit în trecut pentru a denumi alfabetul chirilic. ◊ Expr. A fi la azbuche = a fi abia la începutul învățăturii. ♦ Fig. Învățătură. – Slav (v. sl. azŭ + buki „a, b”).Sursa: Dicționarul limbii române moderne az-búche f. (numele primelor doŭă litere cirilice. V. buche). Fam. Iron. A fi la az-buche, a fi la început, a nu ști mult. A o lua de la az-buche, a o lua de la început.
Sursa: Dicționaru limbii românești
azbúche (înv.) s. f., art. azbúcheaSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită azbuche f. 1. alfabetul cirilic; 2. fam. știință: ce o mai învăța ? trebue să fie acu plin de azbuchi ca un stup AL. [Slav. AZŬ BUKI, numele primelor două litere ale alfabetului slavon].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
AZBÚCHE s. f. Termen folosit în trecut pentru a denumi alfabetul chirilic. ◊ Expr. A fi la azbuche = a fi abia la începutul învățăturii. ♦ Fig. Învățătură. – Din sl. azŭ „a” + buki „b”.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)