AXÍLĂ, axile, s. f. 1. (Anat.) Subsuoară. 2. Loc unde se împreună ramura cu trunchiul unei plante sau frunzele cu ramura. – Din fr. axile.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a AXÍLĂ s.f. 1. Subsuoară. 2. Unghi format de tulpină și ramuri sau de ramuri și frunze. [Cf. lat. axilla, fr. axile].
Sursa: Dicționar de neologisme
AXÍLĂ s. f. 1. subsuoară. 2. loc unde se împreună ramura cu trunchiul unei plante sau frunza cu ramura. (< fr. axile, lat. axilla)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
!axílă/áxilă s. f., g.-d. art. axílei/áxilei; pl. axíle/áxile, art. axílele/áxileleSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită AXÍLĂ, axile, s. f. 1. (Anat.) Subsuoară. 2. Loc unde se împreunează ramura cu trunchiul unei plante sau o frunză cu ramura. [Acc. și: áxilă] – Din fr. axile.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) AXÍLĂ, axile, s. f. 1. (Anat.) Subsuoară. 2. Loc unde se împreună ramura cu trunchiul unei plante sau frunzele cu ramura. – Din fr. axile.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a AXÍLĂ s.f. 1. Subsuoară. 2. Unghi format de tulpină și ramuri sau de ramuri și frunze. [Cf. lat. axilla, fr. axile].
Sursa: Dicționar de neologisme
AXÍLĂ s. f. 1. subsuoară. 2. loc unde se împreună ramura cu trunchiul unei plante sau frunza cu ramura. (< fr. axile, lat. axilla)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
!axílă/áxilă s. f., g.-d. art. axílei/áxilei; pl. axíle/áxile, art. axílele/áxileleSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită AXÍLĂ, axile, s. f. 1. (Anat.) Subsuoară. 2. Loc unde se împreunează ramura cu trunchiul unei plante sau o frunză cu ramura. [Acc. și: áxilă] – Din fr. axile.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)