AVIDITÁTE s. f. Însușirea de a fi avid. ♦ (Peior.) Lăcomie. – Din fr. avidité, lat. aviditas, -atis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a AVIDITÁTE s.f. Dorință, pasiune nepotolită. ♦ (Peior.) Lăcomie, poftă nelimitată. [Cf. fr. avidité, it. avidità, lat aviditas].
Sursa: Dicționar de neologisme
AVIDITÁTE s. f. 1. însușire de a fi avid; lăcomie, poftă nelimitată. 2. (chim.) proprietate a unor substanțe de a reacționa cu intensitate față de altele. (< fr. avidité, lat. aviditas)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
AVIDITÁTE s. f. Însușirea de a fi avid. ♦ (Peior.) Lăcomie. – Fr. avidité (lat. lit. aviditas, -atis).Sursa: Dicționarul limbii române moderne *aviditáte f. (lat. avíditas, -átis). Lăcomie, poftă excesivă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
aviditáte s. f., g.-d. art. aviditắțiiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită aviditate f. dorință arzătoare și necumpătată, lăcomie.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
AVIDITÁTE s. f. Însușirea de a fi avid. ♦ (Peior.) Lăcomie. – Din fr. avidité, lat. aviditas, -atis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)