AVENTURÁ, aventurez, vb. I. Refl. A întreprinde o acțiune riscantă, primejdioasă. – Din fr. aventurer.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a AVENTURÁ vb. I. refl. A se expune unor riscuri mari (într-o acțiune, într-o situație etc.), a se hazarda; a risca. [< fr. aventurer, it. avventurare].
Sursa: Dicționar de neologisme
AVENTURÁ vb. refl. a se expune unor riscuri mari, a se hazarda, a risca. (< fr. sáventurer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
AVENTURÁ, aventurez, vb. I. Refl. A întreprinde o acțiune îndrăzneață (fără a ține seamă de riscuri). – După fr. aventurer.Sursa: Dicționarul limbii române moderne !aventurá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se aventureázăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită aventurà v. a se expune primejdiei, a-și risca viața.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
AVENTURÁ, aventurez, vb. I. Refl. A întreprinde o acțiune riscantă, primejdioasă; a se expune riscului. – Din fr. aventurer.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
AVENTÚRĂ, aventuri, s. f. 1. Acțiune îndrăzneață și riscantă; întreprindere dubioasă, necinstită. 2. Legătură amoroasă întâmplătoare (și trecătoare). – Din fr. aventure.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a AVENTÚRĂ s.f. 1. Acțiune îndrăzneață, extraordinară. ♦ Întreprindere riscantă, lucrare cu multe pericole. 2. Intrigă amoroasă; legătură amoroasă întâmplătoare. [< fr. aventure, it. avventura, lat. adventurus – care va veni].
Sursa: Dicționar de neologisme
AVENTÚRĂ s. f. 1. acțiune îndrăzneață, cu multe pericole. 2. legătură amoroasă întâmplătoare. (< fr. aventure, it. aventura)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
AVENTÚRĂ, aventuri, s. f. Acțiune îndrăzneață și riscantă; întreprindere dubioasă, necinstită; intrigă amoroasă întâmplătoare. – După fr. aventure.Sursa: Dicționarul limbii române moderne *aventúră f., pl. ĭ (fr. aventure, it. avventura, d. lat. adventura, care va veni). Întîmplare neașteptată. Întreprindere la noroc: aventură periculoasă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
aventúră s. f., g.-d. art. aventúrii; pl. aventúriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită aventură f. întâmplare neprevăzută și extraordinară.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
AVENTÚRĂ, aventuri, s. f. 1. Acțiune îndrăzneață și riscantă; întreprindere dubioasă, necinstită. 2. Legătură amoroasă întâmplătoare (și trecătoare). – Din fr. aventure.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)