AVARIÁ, avariez, vb. I. Tranz. și refl. A face să sufere sau a suferi o avarie; a (se) strica, a (se) deteriora. [Pr.: -ri-a] – Din fr. avarier.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a AVARIÁ vb. I. tr., refl. A (se) strica, a (se) deteriora. [Pron. -ri-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. avarier, cf. it. avariare].
Sursa: Dicționar de neologisme
AVARIÁ vb. tr., refl. a (se) strica, a (se) deteriora. (< fr. avarier)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
AVARIÁ, avariez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) strica, a (se) deteriora. [Pr.: -ri-a] – Fr. avarier.Sursa: Dicționarul limbii române moderne avariá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 avariáză, 1 pl. avariém (-ri-em); conj. prez. 3 să avariéze; ger. avariínd (-ri-ind)Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită AVARIÁ, avariez, vb. I. Tranz. și refl. A face să sufere sau a suferi o avarie; a (se) strica, a (se) deteriora. [Pr.: -ri-a] – Din fr. avarier.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
avaria - Substantiv feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul avarie