AUTOVACCINÁ, autovaccinez, vb. I. 1. Tranz. A supune autovaccinării. 2. Refl. A se vaccina spontan, fără intervenție externă. [Pr.: a-u-] – Din fr. autovacciner.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a AUTOVACCINÁ vb. I. tr. A face un autovaccin. [Pron. a-u-, p.i. -nez. / < fr. autovacciner].
Sursa: Dicționar de neologisme
AUTOVACCINÁ vb. I. tr. a face un autovaccin. II. refl. a se vaccina personal, fără intervenție externă. (< fr. autovacciner)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
!autovacciná (a se ~) (a-u-) vb. refl., ind. prez. 3 se autovaccineázăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită AUTOVACCINÁ, autovaccinez, vb. I. 1. Tranz. A supune autovacinării. 2. Refl. A se vaccina singur. [Pr.: a-u-] – Din fr. autovacciner.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)