AUTOOBSERVÁRE, autoobservări, s. f. Analizare a vietii psihice proprii; introspecție. [Pr.: a-u-] – Auto1- + observare.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
AUTOOBSERVÁRE s.f. Faptul de a se autoobserva, analizare a propriei vieți psihice; autoobservație; introspecție. [< autoobserva].
Sursa: Dicționar de neologisme
AUTOOBSERVÁRE, autoobservări, s. f. Analizare a vieții psihice proprii; introspecție. – Din auto1- + observare.Sursa: Dicționarul limbii române moderne autoobserváre (a-u-) s. f., g.-d. art. autoobservắrii; pl. autoobservắriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită AUTOOBSERVÁRE, autoobservări, s. f. Faptul de a se autobserva; auto-observație, introspecție. [Pr.: a-u-] – V. autoobserva.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
autoobservare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul autoobserva
