AUTODIZOLVÁRE s. f. Faptul de a se autodizolva. [Pr.: a-u-] – V. autodizolva.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a AUTODIZOLVÁRE s.f. Faptul de a se autodizolva. [< autodizolva].
Sursa: Dicționar de neologisme
autodizolváre (a-u-) s. f., g.-d. art. autodizolvắriiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită AUTODIZOLVÁRE s. f. Faptul de a se autodizolva. [Pr.: a-u-] – V. autodizolva.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
autodizolvare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul autodizolva