AUTODISTRÚGE, autodistrúg, vb. III. Refl. A se distruge prin hotărâre proprie sau de la sine.[Pr.: a-u-] – Auto1- + distruge.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
AUTODISTRÚGE vb. III. refl. A se distruge singur. [< auto1- + distruge, după fr. s'autodétruire].
Sursa: Dicționar de neologisme
AUTODISTRÚGE vb. refl. a se distruge singur sau de la sine. (după fr. sáutodétruire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
AUTODISTRÚGE, autodistrug, vb. III. Refl. A se distruge singur. [Pr.: a-u-] – Auto1- + distruge.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 