AUTODECLANȘÁRE, autodeclanșări, s. f. Acțiunea de a se autodeclanșa. [Pr.: a-u-]. – V. autodeclanșa.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a AUTODECLANȘÁRE s.f. Declanșare automată. [< auto1- + declanșare].
Sursa: Dicționar de neologisme
AUTODECLANȘÁRE, autodeclanșări, s. f. Acțiunea de a se autodeclanșa. [Pr.: a-u-] – V. autodeclanșa.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
autodeclanșare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul autodeclanșa