AUTOBÚZ, autobuze, s. n. Automobil cu caroseria închisă sau parțial decapotabilă, folosit la transportul în comun al unui număr mare de persoane. [Pr.: a-u- – Var.: autobús s. n.] – Din fr. autobus.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a AUTOBÚZ s.n. Autovehicul închis, folosit pentru transportul în comun al pasagerilor. [Cf. germ. Autobus, fr. autobus < auto(mobile-omni)bus].
Sursa: Dicționar de neologisme
AUTOBÚZ s. n. autovehicul închis care asigură transportul în comun. (< fr. autobus, germ. Autobus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
AUTOBÚZ, autobuze, s. n. Automobil cu caroseria închisă sau parțial decapotabilă, suspendat pe șase până la zece roți pneumatice, întrebuințat pentru transportul urban sau interurban în comun al unui număr mare de pasageri. [Pr.: a-u-. – Var.: autobús s. n.] – După fr. autobus.Sursa: Dicționarul limbii române moderne autobúz (a-u-) s. n., pl. autobúzeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită AUTOBÚZ, autobuze, s. n. Automobil cu caroseria închisă sau parțial decapotabilă, folosit la transportul în comun al unui număr mare de persoane. [Pr.: a-u-. – Var.: autobus s. n.] – Din fr. autobus.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)