AUTOADMINISTRÁRE s. f. Faptul de a se autoadministra. [Pr.: a-u-to-ad-] – V. autoadministra.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a AUTOADMINISTRÁRE s.f. Acțiunea de a se autoadministra. [< autoadministra].
Sursa: Dicționar de neologisme
autoadministráre (a-u-) s. f., g.-d. art. autoadministrắriiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită AUTOADMINISTRÁRE s. f. Faptul de a se autoadministra. [Pr.: a-u-to-ad-] – V. autoadministra.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
autoadministrare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul autoadministra