Am găsit 5 definiții pentru cuvantul/cuvintele autoînsămânțare:

AUTOÎNSĂMÂNȚÁRE, autoînsămânțări, s. f. (Bot.) Însămânțare naturală a plantelor prin scuturarea semințelor. [Pr.: a-u-] – Auto1- + însămânțare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



AUTOÎNSĂMÂNȚÁRE s.f. Însămânțare naturală a plantelor prin scuturarea semințelor. [< auto1- + însămânțare].
Sursa: Dicționar de neologisme

AUTOÎNSĂMÂNȚÁRE s. f. însămânțare naturală a plantelor prin scuturarea semințelor. (< auto1- + însămânțare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

autoînsămânțáre (a-u-) s. f., g.-d. art. autoînsămânțắrii
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

AUTOÎNSĂMÂNȚÁRE s. f. (Bot.) Însămânțare naturală a plantelor, mai ales din flora spontană, prin scuturarea semințelor. [Pr.: a-u-] – Auto1- + însămân­țare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)