AUTOÎNSĂMÂNȚÁRE, autoînsămânțări, s. f. (Bot.) Însămânțare naturală a plantelor prin scuturarea semințelor. [Pr.: a-u-] – Auto1- + însămânțare.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a AUTOÎNSĂMÂNȚÁRE s.f. Însămânțare naturală a plantelor prin scuturarea semințelor. [< auto1- + însămânțare].
Sursa: Dicționar de neologisme
AUTOÎNSĂMÂNȚÁRE s. f. însămânțare naturală a plantelor prin scuturarea semințelor. (< auto1- + însămânțare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
autoînsămânțáre (a-u-) s. f., g.-d. art. autoînsămânțắriiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită AUTOÎNSĂMÂNȚÁRE s. f. (Bot.) Însămânțare naturală a plantelor, mai ales din flora spontană, prin scuturarea semințelor. [Pr.: a-u-] – Auto1- + însămânțare.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)