AÚLIC, -Ă, aulici, -ce, adj. Care aparține curții unui suveran, privitor la curtea unui suveran. – Din lat. aulicus, fr. aulique.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
AÚLIC s.n. Tribunal suprem în vechiul imperiu german. [Pron. a-u-. / < lat. aulicus].
Sursa: Dicționar de neologisme
AÚLIC2, -Ă adj. de curte; rafinat, elegant. ♦ consiliu ~ = tribunal suprem în Imperiul Romano-German; consilier ~ – sfetnic la curtea Habsburgilor. (< fr. aulique, lat. aulicus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
AÚLIC1 s. n. tribunal suprem al vechiului Imperiu German. (< lat. aulicus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
*aúlic, -ă adj. (vgr. aulikós). Al curțiĭ suverane. Consilier aulic (în vechea Germanie și Austrie), titlu de mare distincțiune acordat înalților funcționarĭ și profesorilor. – Maĭ corect ar fi áŭlic.
Sursa: Dicționaru limbii românești
aúlic adj. m., pl. aúlici; f. aúlică, pl. aúliceSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită aulic a. consilier aulic, titlu onorific al înalților funcționari și al profesorilor de Universitate (în Austria).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
AÚLIC, -Ă, aulici, -ce, adj. Care aparține curții unui suveran, privitor la curtea unui suveran. – Din lat. aulicus, fr. aulique.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 