AUDIOMÉTRU, audiometre, s. n. Aparat cu ajutorul căruia se determină acuitatea auditivă a cuiva. [Pr.: a-u-di-o-] – Din fr. audiomètre.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a AUDIOMÉTRU s.n. Aparat pentru determinarea acuității auditive ; acumetru. [< fr. audiomètre, cf. lat. audire – a auzi, gr. metron – măsură].
Sursa: Dicționar de neologisme
AUDIOMÉTRU s. n. 1. aparat pentru determinarea acuității auditive; acumetru. 2. control electronic care înregistrează automat timpul în care un receptor radio sau tv. a fost deschis. (< fr. audiomètre)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
AUDIOMÉTRU, audiometre, s. n. Aparat cu ajutorul căruia se determină înălțimea sunetelor și se analizează frecvențele care le compun. [Pr.: a-u-di-o-] – Fr. audiomètre.Sursa: Dicționarul limbii române moderne audiométru (aparat pentru măsurarea acuității auditive) (a-u-di-o-me-tru) s. n., art. audiométrul; pl. audiométreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită AUDIOMÉTRU, audiometre, s. n. Aparat cu ajutorul căruia se determină acuitatea auditivă a cuiva. [Pr.: a-u-di-o-] – Din fr. audiomètre.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)