ATROFIÁ, pers. 3 atrofiază, vb. I. Refl. (Despre țesuturi sau organe) A suferi o atrofie. [Pr.: -fi-a] – Din fr. atrophier.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ATROFIÁ vb. I. refl. A-și pierde vitalitatea, vigoarea; (despre țesuturi, organe) a se închirci. [Pron. -fi-a., p.i. -iez, 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. atrophier].
Sursa: Dicționar de neologisme
ATROFIÁ vb. refl. a suferi o atrofie; a-și pierde vitalitatea, vigoarea; a se degenera. (< fr. atrophier)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ATROFIÁ, pers. 3 atrofiază, vb. I. Refl. (Despre țesuturi sau organe) A-și pierde puterea vitală; a degenera. [Pr.: -fi-a] – Fr. atrophier.Sursa: Dicționarul limbii române moderne !atrofiá (a se ~) (a-tro-fi-a) vb. refl., ind. prez. 3 se atrofiáză, 1 pl. ne atrofiém (-fi-em); conj. prez. 3 să se atrofiéze; ger. atrofiíndu-se (-fi-in-)Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită atrofià v. a slăbi, a scădea puterile.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ATROFIÁ, pers. 3 atrofiază, vb. I. Refl. 1. (Despre țesuturi sau organe) A suferi o atrofie. 2. A-și pierde vigoarea; a se degrada. [Pr.: -fi-a] – Din fr. atrophier.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
Forme flexionare:
atrofia - Substantiv feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul atrofie