ATÓN, -Ă, atoni, -e, adj. 1. (Despre țesuturi) Care suferă de atonie; atonic. 2. (Despre vocale, silabe, cuvinte) Care nu este accentuat. – Din fr. atone.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ATÓN adj. 1. (Despre țesuturi) Atins de atonie; lipsit de vitalitate, de vigoare. 2. (Despre vocale, silabe, cuvinte) Lipsit de accent; neintonat. [< fr. atone, cf. gr. a – fără, tonos – ton, arc].
Sursa: Dicționar de neologisme
ATÓN, -Ă adj. 1. (despre țesuturi) atins de atonie; lipsit de vitalitate; atonic. 2. (despre vocale, silabe) fără accent, surd. (< fr. atone)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ATÓN1, -Ă, atoni, -e, adj. (Despre țesuturi) Atins de atonie. – Fr. atone (< gr.).Sursa: Dicționarul limbii române moderne ATÓN2, -Ă, atoni, -e, adj. (Despre vocale, silabe, cuvinte) Fără accent; neintonat. – Fr. atone (< gr.).Sursa: Dicționarul limbii române moderne *atón, -ă adj. (vgr. átonos, d. a-, fără, și tónos, ton). Med. Fără expresiune, fără vigoare. Gram. Fără accent.
Sursa: Dicționaru limbii românești
atón adj. m., pl. atóni; f. atónă, pl. atóneSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
aton a. Gram. fără ton.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ATÓN, -Ă, atoni, -e, adj. 1. (Despre țesuturi) Care suferă de atonie; atonic. 2. (Despre vocale, silabe, cuvinte) Care nu este accentuat. – Din fr. atone.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)