ÁSTĂZI adv. 1. În ziua de față, în ziua în curs; azi. ♦ (Substantivat, m. invar.) Ziua care e în curs. Acest astăzi va rămâne neuitat. ♦ (În corelație cu „mâine”) a) Zi cu zi, zi după zi; b) Când..., când. ◊ Expr. De ieri până azi = într-un timp neașteptat de scurt. Ba astăzi, ba mâine, exprimă ideea de amânare continuă. Astăzi-mâine = în curând, zilele acestea. 2. în epoca prezentă, în timpul sau în vremea de acum. – Lat. ista die (sau astă + zi).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ÁSTĂZI adv. 1. În ziua aceasta, care e în curs; azi. ◊ Expr. De ieri până astăzi = de la o zi la alta; neașteptat. 2. În epoca prezentă, în timpul sau în vremea de acum. ◊ Expr. Astăzi-mâine = în curând, zilele acestea. ♦ (În corelație cu „mâine” sau cu „ieri”) a) Zi cu zi, zi după zi; b) Când..., când... – Lat. ista die (sau astă + zi).Sursa: Dicționarul limbii române moderne
ástăzĭ adv. (astă zi). Azĭ, ziŭa în care ne aflăm, între ĭerĭ și mîne [!]. Timpu actual: lumea din ziŭa de astăzĭ. Exclamativ. Da vino astăzĭ, dar vino odată, da vino în sfîrșit! – La Cor. astăzile, zilele de acum.
Sursa: Dicționaru limbii românești
ástăzi adv.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită astăzi adv. 1. ziua în care suntem (între ieri și mâine); 2. vremea în care trăim (între trecut și viitor). [Din astă zi].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ÁSTĂZI adv. 1. În ziua de față, în ziua în curs; azi. ♦ (Substantivat, m. invar.) Ziua care e în curs. Acest astăzi va rămâne neuitat. ♦ (În corelație cu „mâine”) a) Zi cu zi, zi după zi; b) Când..., când. ◊ Expr. De ieri până astăzi = într-un timp neașteptat de scurt. Ba astăzi, ba mâine, exprimă ideea de amânare continuă. Astăzi-mâine = în curând, zilele acestea. 2. În epoca prezentă, în timpul sau în vremea de acum. – Lat. ista die (sau astă + zi).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)