Am găsit 9 definiții pentru cuvantul/cuvintele astrolog:

ASTROLÓG, -Ă, astrologi, -ge, s. m. și f. Persoană care practică astrologia; p. ext. astronom. – Din fr. astrologue, lat. astrologus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


ASTROLÓG, -Ă s. m. f. practicant al astrologiei. (< fr. astrologue, lat. astrologus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

ASTROLÓG s.m. Practicant al astrologiei. [Cf. fr. astrologue, lat. astrologus, gr. astrologos].
Sursa: Dicționar de neologisme

astrológ (astrológi), s. m. – Persoană care practică astrologia; astronom. Gr. ἀστρολόγος (sec. XVII), și mai târziu din fr. astrologue.Der. astrologhicesc, adj. (înv., astrologic); astrologhicește, adv. (prin intermediul astrologiei); astrologic, adj.; astrologie, s. f.
Sursa: Dicționarul etimologic român

ASTROLÓG, astrologi, s. m. (Înv.) Persoană care practica astrologia; p. ext. astronom. – Fr. astrologue (lat. lit. astrologus).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

*astrológ, -oágă s. (vgr. astrológos). Care se ocupă de astrologie.
Sursa: Dicționaru limbii românești

astrológ s. m., pl. astrológi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

astrolog m. cel ce se ocupă cu astrologia, care prezice viitorul după pozițiunea astrelor: cititor de stele.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ASTROLÓG, -Ă, astrologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Persoană care practică astrologia; p. ext. astronom. – Din fr. astrologue, lat. astrologus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)