ARĂMEÁSĂ, arămese, s. f. (Înv.) Măsură de capacitate (din aramă) egală cu o oca sau cu o jumătate de oca. – Aramă + suf. -easă.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ARĂMEÁSĂ, arămese, s. f. (Înv.) Măsură de capacitate din aramă, egală cu o oca sau cu o jumătate de oca. – Din aramă + suf. -easă.Sursa: Dicționarul limbii române moderne
arămeásă f., pl. ese (d. aramă). Vechĭ. Cană de aramă de o oca saŭ maĭ mult.
Sursa: Dicționaru limbii românești
arămeásă (înv.) s. f., g.-d. art. arămései; pl. arăméseSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită arămeasă f. cană de aramă; o arămeasă de vin chihlibariu FIL.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ARĂMEÁSĂ, arămese, s. f. (Înv.) Măsură de capacitate (din aramă) egală cu o oca sau cu o jumătate de oca. – Aramă + suf. -easă.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)