ÁRTOS, artose, s. n. Pâine specială dusă la biserică în ajunul sărbătorilor religioase sau al altor evenimente, pentru a fi binecuvântată de preot, și care servește la împărtășanie. – Din ngr. ártos.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
ártos (-suri), s. n. – Pîine sfințită care servește la împărtășanie. Ngr. ἄρτος.Sursa: Dicționarul etimologic român ÁRTOS, artose, s. n. Pâine specială adusă la biserică, în ajunul sărbătorilor religioase, pentru a fi binecuvântată. – Ngr. artos.Sursa: Dicționarul limbii române moderne ártos n., pl. e (ngr. și vgr. ártos). Pîne [!] binecuvîntată cu care se împărtășește, litie, prescură.
Sursa: Dicționaru limbii românești
ártos s. n., pl. ártoseSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită artos n. pâine binecuvântată cu care se împărtășește. [Gr. mod.].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ÁRTOS, artose, s. n. Pâine specială dusă la biserică în ajunul sărbătorilor religioase sau al altor evenimente, pentru a fi binecuvântată de preot, și care servește la împărtășanie. – Din ngr. ártos.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
