Cautam colaborator matematica

Am găsit 12 definiții pentru cuvantul/cuvintele arsenic:

ARSÉNIC s. n. Pulbere fină, albă, cu miros de usturoi, foarte toxică pentru om; arsen (2). ◊ (Adjectival) Acid arsenic = acid rezultat din combinarea arsenului (1) cu acid azotic. – Din fr. arsenic, lat. arsenicum.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

ARSÉNIC1 s. n. anhidridă arsenioasă; arsen (2). (< fr. arsenic, lat. arsenicum, gr. arsenikon)
Sursa: Marele dicționar de neologisme


ARSÉNIC2 adj. acid ~ = acid din combinarea arsenului cu acid azotic. (< fr. arsénique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

ARSÉNIC s.n. Arsen. [< fr. arsenic, lat. arsenicum].
Sursa: Dicționar de neologisme

ARSÉNIC adj.m. Acid arsenic = acid rezultat din combinarea arsenicului cu oxigenul. [Cf. fr. arsénique].
Sursa: Dicționar de neologisme

ARSÉNIC s. n. Metaloid cristalizat, sfărâmicios, de culoare cenușie, cu miros de usturoi, ai cărui compuși sunt otrăvitori. ◊ (Adjectival, în expr.) Acid arsenic = acid rezultat din combinarea arsenicului cu oxigenul. – Fr. arsenic (lat. lit. arsenicum).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

*arsénic n. (vgr. arsenikón, masculin, d. ársen, viguros). Chim. Metaloid tri- și pentavalent de doŭă felurĭ: cristalizat și amorf. Cel cristalizat e cenușiŭ, metalic, cu densitatea de 5,7 și sfărămicĭos. Se volatilizează fără să se topească la 450°. Supt maĭ multe atmosfere se topește. Cel amorf e negru și are o densitate de 4,71. Arde cu o flacără verde palidă și miroase a usturoĭ. Arsenicu pur nu e veninos, dar pin [!] oxidare devine veninos și se uzitează la facerea hîrtiiĭ de ucis muștele. Compușiĭ luĭ sînt veninoșĭ. V. șoricĭoaĭcă.
Sursa: Dicționaru limbii românești

*arsénic, -ă adj. Chim. Acid arsenic, acid arsenios maĭ oxigenat (AsO3).
Sursa: Dicționaru limbii românești

!arsénic1 adj. m., pl. arsénici
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

arsénic2 s. n.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

arsenic n. 1. metaloid, de un cenușiu lucitor, care răspândește la căldură un miros tare de usturoiu; pulberea arsenicului devine otrăvitoare și servă la facerea hârtiei care omoară muște; 2. acid arsenic.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ARSÉNIC s. n. Pulbere fină, albă, cu miros de usturoi, foarte toxică pentru om; arsen (2). ◊ (Adjectival) Acid arsenic = acid rezultat din combinarea arsenului (1) cu acid azotic. – Din fr. arsenic, lat. arsenicum.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)