ARITMÉTICĂ s.f. Ramură a matematicii care se ocupă cu studiul numerelor și al operațiilor care se pot face cu aceste numere. [Gen. -cii. / < fr. arithmétique, cf. lat. arithmetica, gr. arithmetike < arithmos – număr].
Sursa: Dicționar de neologisme
ARITMÉTICĂ s. f. Parte a matematicii care se ocupă cu studiul numerelor. – Fr. arithmétique (lat. lit. arithmetica).Sursa: Dicționarul limbii române moderne
ARITMÉTICĂ, aritmetici, s. f. 1. Parte a matematicii care se ocupă cu proprietățile elementare ale numerelor raționale ♦ Manual de aritmetică (1). – Din fr. arithmetique, lat. arithmeticus.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) aritmétică s. f., g.-d. art. aritméticiiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită aritmetică f. 1. știința numerelor, arta de a calcula; 2. tractat de aritmetică.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
Forme flexionare:
aritmetica - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul aritmetic
aritmetică - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul aritmetic