ARIMÁRE s. f. Acțiunea de a arima; arimaj. – V. arima.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ARIMÁRE s.f. Acțiunea de a arima; arimaj. [< arima].
Sursa: Dicționar de neologisme
ARIMÁRE s. f. Aranjarea și fixarea încărcăturii pe o navă sau pe un avion, ținând seama de condițiile de echilibrare. – După fr. arrimage.Sursa: Dicționarul limbii române moderne arimáre s. f., g.-d. art. arimắriiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită ARIMÁRE s. f. Acțiunea de a arima; arimaj. – V. arima.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
arimare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul arima