ARHIVÁR, arhivari s. m. Funcționar însărcinat cu păstrarea actelor sau documentelor unei arhive, cu clasarea documentelor și actelor dintr-o arhivă; condicar. – Arhivă + suf. -ar.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ARHIVÁR s. m. funcționar care are în păstrare actele unei arhive. (< germ. Archivar)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ARHIVÁR s.m. Funcționar care are în păstrare actele unei arhive. [< arhivă + -ar].
Sursa: Dicționar de neologisme
ARHIVÁR, arhivari s. m. Funcționar însărcinat cu păstrarea actelor unei arhive. – Din arhivă + suf. -ar.Sursa: Dicționarul limbii române moderne *arhivár m. (d. arhivă). Funcționar care ține arhiva.
Sursa: Dicționaru limbii românești
arhivár s. m., pl. arhiváriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită arhivar m. 1. mai marele peste o arhivă; 2. funcționar însărcinat cu păstrarea vechilor documente.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ARHIVÁR, arhivari, s. m. Funcționar însărcinat cu păstrarea actelor sau documentelor unei arhive, cu clasarea documentelor și actelor dintr-o arhivă; condicar. – Arhivă + suf. -ar.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)