ARGÓS adj. m. (Grecism; despre preoți) Căruia i s-a interzis pentru câtva timp să slujească în biserică. – Ngr. argos.Sursa: Dicționarul limbii române moderne argós adj. – Oprit, suspendat. Ngr. [ίερεύς] ἀργός „[preot] care nu are de lucru”, cf. bg. argosvam „a suspenda”. – Der. argosi, vb. (a pune la îndoială).Sursa: Dicționarul etimologic român
ARGOS, polis în Grecia antică (NE Peloponesului), întemeiat la începutul milen. 2 î. Hr.; centrul politic și și cultural al Argolidei.Sursa: Dicționar enciclopedic argós adj. m. (ngr. argós, aergós). Vechĭ. Suspendat din slujbă (vorbind de preuțĭ [!]).
Sursa: Dicționaru limbii românești
*árgos (nume de loc) s. propriu n.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită Argos n. odinioară oraș însemnat și Cap. Argolidei: azi cu 10.000 loc.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ARGÓS adj. m. (Grecism; despre preoți) Căruia i s-a interzis pentru câtva timp să slujească în biserică. – Ngr. argos.Sursa: Dicționarul limbii române moderne
argós adj. – Oprit, suspendat. Ngr. [ίερεύς] ἀργός „[preot] care nu are de lucru”, cf. bg. argosvam „a suspenda”. – Der. argosi, vb. (a pune la îndoială).Sursa: Dicționarul etimologic român ARGOS, polis în Grecia antică (NE Peloponesului), întemeiat la începutul milen. 2 î. Hr.; centrul politic și și cultural al Argolidei.Sursa: Dicționar enciclopedic argós adj. m. (ngr. argós, aergós). Vechĭ. Suspendat din slujbă (vorbind de preuțĭ [!]).
Sursa: Dicționaru limbii românești
*árgos (nume de loc) s. propriu n.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită Argos n. odinioară oraș însemnat și Cap. Argolidei: azi cu 10.000 loc.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a