ARGINTÁT, -Ă, argintați, -te, adj. Acoperit cu un strat subțire de argint (1); argintuit. ♦ Fig. Cu luciu ca de argint (1). – V. arginta.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ARGINTÁT, -Ă, argintați, -te, adj. Acoperit cu un strat subțire de argint, poleit, suflat cu argint. ♦ Fig. Cu luciu ca de argint; argintiu. – V. arginta.Sursa: Dicționarul limbii române moderne
argintat a. poleit cu argint: frâie țintuite și argintate șele AL.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ARGINTÁT, -Ă, argintați, -te, adj. Acoperit cu un strat subțire de argint (1); argintuit. ♦ Fig. Cu luciu ca de argint (1). – V. arginta.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
argintat - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul arginta