Am găsit 5 definiții pentru cuvantul/cuvintele arete:

aréte (aréți), s. m. – Berbec de prăsilă. – Mr. arete, areati, megl. reti, areati, istr. arete. Lat. ăries, -etem (Pușcariu 115; Candrea-Dens., 81; REW 645; DAR; Pascu, I, 38); cf. genov. aeo, prov. aret. Pentru fonetism, cf. Rosetti, I, 51. – Der. arețar, s. m. (paznic de berbeci); arățel, s. m. (plantă, Borrago officinalis) a cărei origine apare ca necunoscută în DAR, și care trebuie să fie dim. de la arete (cf. celălalt nume popular, limba mielului).
Sursa: Dicționarul etimologic român



ARÉTE, areți, s. m. (Reg.) Berbec. – Lat. aries, -etis.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

aréte m. (lat. áries, aríetis, ca părete d. páries. D. rom. vine rut. arétiĭ. V. erete). Olt. Berbece (întreg). V. batal.
Sursa: Dicționaru limbii românești

Arete, soția lui Alcinous și mama lui Nausicaa.
Sursa: Mic dicționar mitologic greco-roman

aréte, areți, (areti), s.m. – Berbece (de 4 ani) de prăsilă (Papahagi 1925): „Sunt mai bucuroși dacă întâiul miel e berbec: zice că-i bun de areti (de prăsilă)” (Latiș 1993: 81; Poienile Izei). – Lat. aries, -etem (Pușcariu, DA, DER).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș

Forme flexionare:

arete - Verb, Conjunctiv, prezent, persoana a III-a, plural - pentru cuvantul areta

arete - Verb, Conjunctiv, prezent, persoana a III-a, singular - pentru cuvantul areta