ARESTÁT, -Ă, arestați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care se află în stare de arest (1). – V. aresta.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ARESTÁT, -Ă adj., s.m. și f. (Persoană) aflată în stare de arest. [Cf. it. arrestato].
Sursa: Dicționar de neologisme
ARESTAT achiziționat, aciolat, aciolisit, agățat, căzut, dubit, gărduit, hămuit, imprimat, îmbarcat, împachetat, înhămat, lăcuit, legat, pironit, poleit, poprit, săcuit.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române
ARESTÁT, -Ă, arestați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care a fost arestat(ă); deținut. – V. aresta.Sursa: Dicționarul limbii române moderne arestát adj. m., s. m., pl. arestáți; adj. f., s. f. arestátă, pl. arestáteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită ARESTÁT, -Ă, arestați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care se află în stare de arest (1). – V. aresta.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
arestat - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul aresta