ARESTÁRE, arestări, s. f. Acțiunea de a aresta; arestuire. – V. aresta.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
ARESTÁRE s.f. Acțiunea de a aresta. [< aresta].
Sursa: Dicționar de neologisme
ARESTÁRE, arestări, s. f. Acțiunea de a aresta.Sursa: Dicționarul limbii române moderne *arestáre f. Acțiunea de a aresta.
Sursa: Dicționaru limbii românești
arestáre s. f., g.-d. art. arestắrii; pl. arestắriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită arestare f. fapta de a aresta și starea persoanei arestate.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ARESTÁRE, arestări, s. f. Acțiunea de a aresta; arestuire. – V. aresta.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
Forme flexionare:
arestare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul aresta
