ARENDÁȘ, arendași, s. m. Persoană care ia în arendă un bun (mai ales o proprietate agricolă mai întinsă). – Arendă + suf. -aș.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ARENDÁȘ, arendași, s. m. Persoană care, luând un bun în arendă, obține beneficii din munca celor pe care îi exploatează. – Din arendă + suf. -aș.Sursa: Dicționarul limbii române moderne
arendáș m. (d. arendă cu sufixu -aș; ung. árendás). Cel ce ține în arendă. – Fem. arendășiță, arendășoaĭcă și (maĭ rar) arendașă, pl. e. Masc. (maĭ rar) și arendar (Mold.).
Sursa: Dicționaru limbii românești
arendáș s. m., pl. arendáșiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită arendaș m. cel ce iea cu arendă.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ARENDÁȘ, arendași, s. m. Persoană care ia în arendă un bun agricol. – Arendă + suf. -aș.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)