AREÁL s. n. Aria specifică de răspândire a unei specii, a unei clase etc. de plante sau de animale. [Pr.: -re-al] – Din germ. Areal.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a AREÁL, -Ă adj. În afara realității; (spec.) care respinge apropierile simplificatoare prea directe între planul artistic și cel real. [Pron. -re-al. / cf. it. areale].
Sursa: Dicționar de neologisme
AREÁL s.n. Arie; (spec.) suprafață de răspândire a unei specii, a unui gen de plante sau de animale; // adj. referitor la arie, la suprafață; de arie. [Pron. -re-al. / cf. germ. Areal, it. areale].
Sursa: Dicționar de neologisme
AREÁL2, -Ă adj. în afara realității; ireal; care respinge apropierile prea directe între planul artistic și cel real. (< it. areale)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
AREÁL1 s. n. arie1 (2); teritoriu de răspândire a unei specii de plante sau de animale, a unui fenomen natural etc. (< germ. Areal)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
*areál n., pl. e și urĭ (germ. areal, d. lat. arealis, de arie). Trans. Barb. Întindere, suprafață.
Sursa: Dicționaru limbii românești
!areál (-re-al) s. n., pl. areáleSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
AREÁL, areale, s. n. Arie specifică de răspândire a unei specii, a unei clase etc. de plante sau de animale. [Pr.: -re-al] – Din germ. Areal.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)