ARDELENÉSC, -EÁSCĂ, ardelenești, adj., s. f. art. 1. Adj. Ardelean. 2. S. f. art. Numele unui dans popular din Ardeal; melodie după care se execută acest dans; ardeleana. – Ardelean + suf. -esc.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ARDELENÉSC, -EÁSCĂ, ardelenești, adj. Din Ardeal, de ardelean, în felul ardelenilor. – Din ardelean + suf. -esc.Sursa: Dicționarul limbii române moderne
ardelenésc, -eáscă adj. Din Ardeal. S. f. O horă din Ardeal.
Sursa: Dicționaru limbii românești
ardelenésc adj. m., f. ardeleneáscă; pl. m. și f. ardelenéștiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită ardelenesc a. ce ține sau ce vine din Ardeal. ║ ardelenească f. un fel de horă țărănească sau ciobănească, plină de vioiciune (foarte răspândită în Ardeal).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ARDELENÉSC, -EÁSCĂ, ardelenești, adj., s. f. art. 1. Adj. Ardelean (2). 2. S. f. art. Numele unui dans popular din Ardeal; melodie după care se execută acest dans; ardeleana. – Ardelean + suf. -esc.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)