ARCÁT, -Ă, arcați, -te, adj. (Rar) Arcuit. – Arc + suf. -at (după fr. arqué).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ARCÁT, -Ă adj. Arcuat. [Cf. fr. arqué].
Sursa: Dicționar de neologisme
ARCÁT, -Ă adj. arcuat. (< fr. arqué)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ARCÁT, -Ă, arcați, -te, adj. (Poetic) Care are formă de arc; arcuit. Sprâncenele arcate fruntea albă i-o încheie (EMINESCU). – Din arc + suf. -at (după fr. arqué).Sursa: Dicționarul limbii române moderne *arcát, -ă adj. (lat. arcuatus). În formă de arc, arcuit: ferestre, sprincene arcate. Picioare arcate, strîmbe îndoite afară, cu genunchiĭ depărtațĭ unu de altu. – La Cant. arcos.
Sursa: Dicționaru limbii românești
arcát (rar) adj. m., pl. arcáți; f. arcátă, pl. arcáteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită arcat a. 1. în formă de arc, boltit: ferestre arcate; 2. fig. sprâncene arcate.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ARCÁT, -Ă, arcați, -te, adj. (Rar) Arcuit. – Arc + suf. -at (după fr. arqué).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
arcat - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul arca