ARABÉSC, arabescuri, s. n. 1. Ornament specific decorației arabe, care constă din combinații de linii și de motive geometrice sau din combinări de motive reprezentând plante (stilizate). 2. Ornament muzical; p. ext. scurtă combinație muzicală cu caracter grațios și avântat. 3. Una dintre figurile baletului clasic (inspirată din dansul oriental). – Din fr. arabesque.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ARABÉSC I. s. n. 1. ornament inspirat din arta arabă. ◊ motiv decorativ ornamental din diverse combinații de figuri (linii, frunze, flori) împletite simetric. 2. mod de exprimare prin exces de ornamente; procedeu stilistic care realizează acest mod. 3. figură în baletul clasic, la patinaj sau la gimnastică, cu piciorul și brațul liber spre orizontală. 4. ornament muzical. II. s. f. piesă muzicală cu o linie melodică bogat ornamentată. (< fr. arabesque)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ARABÉSC s.n. (Mai ales la pl.) 1. Ornament inspirat din arta arabă. ♦ Motiv decorativ ornamental cu linii și curbe înclinate bizar, constând din diverse figuri (linii, frunze, flori etc.) împletite simetric. 2. (Coregr., sport) Poziție în dansul academic, la patinaj sau la gimnastică, cu piciorul liber întins și ridicat înapoi. // s.f. Compoziție muzicală cu caracter avântat și grațios. [Pl. -uri. / < fr. arabesque, it. arabesco, germ. Arabeske].
Sursa: Dicționar de neologisme
ARABÉSC, arabescuri, s. n. Ornament specific decorației arabe, pictat sau sculptat, constând din diverse figuri (linii, flori, frunze etc.) împletite simetric. – Fr. arabesque.Sursa: Dicționarul limbii române moderne *arabésc n., pl. urĭ (fr. arabesque, d. it. arabesco). Ornamente în pictură saŭ sculptură format din animale, frunze, florĭ, ramurĭ și alte figurĭ de fantazie după obiceĭu Arabilor, care, fiind-că Coranu nu le permite să reprezente oamenĭ, s' aŭ perfecționat în acest fel de ornamente.
Sursa: Dicționaru limbii românești
arabésc (ornament) s. n., pl. arabéscuriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită arabesc n., pl. arabescuri, împletituri caprițioase de frunze, flori, animale (podoabe obișnuite de arhitectura arabă): chioșc cu stâlpi și arabescuri de jur împodobit AL.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ARABÉSC, arabescuri, s. n. 1. Ornament specific decorației arabe, care constă din combinații de linii și de motive geometrice sau din combinări de motive reprezentând plante (stilizate). 2. Ornament muzical; p. ext. scurtă compoziție muzicală cu caracter grațios și avântat. 3. Una dintre figurile baletului clasic (inspirată din dansul oriental). – Din fr. arabesque.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) ARĂBÉSC, -EÁSCĂ, arăbești, adj. Arab. – Arab + suf. -esc.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ARĂBÉSC, -EÁSCĂ, arăbești, adj. Arab. – Din arab + suf. -esc.Sursa: Dicționarul limbii române moderne *arăbésc, -eáscă adj. (d. Arab). De Arab saŭ din Arabia, arabic: cal, tip arăbesc.
Sursa: Dicționaru limbii românești
arăbésc adj. m., f. arăbeáscă; pl. m. și f. arăbéștiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită ARĂBÉSC, -EÁSCĂ, arăbești, adj. Arab. – Arab + suf. -esc.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)