Am găsit 16 definiții pentru cuvantul/cuvintele aprod:

APRÓD, aprozi, s. m. 1. Dregător al curții domnești în Moldova și Țara Românească, cu atribuții (administrative, fiscale, juridice) variate. 2. Fecior de boier care slujea la curtea domnească. 3. Slujbaș care păzea sălile și introducea publicul în unele instituții. – Din magh. apród „paj, ucenic”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


apród (aprózi), s. m.1. Fecior de boier care slujea la curtea domnească. – 2. Slujbaș care păzea sălile și introducea publicul în unele instituții. Mag. apród „paj” de la apró „mic” (Cihac, II, 476). Apare pentru prima oară într-un document slavo-român din 1443.
Sursa: Dicționarul etimologic român

aprod, aprozi, s. m. hoț începător
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

APRÓD, aprozi, s. m. 1. (În trecut) Slujbaș care păzea sălile și introducea publicul în unele instituții. 2. (Înv.) Fecior de boier dat la curtea domnească pentru a sluji pe lângă domn ca paj sau ca scutier. – Magh. apród „paj, ucenic”.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

apród m. (ung. apród, copil, paj, ucenic). Vechĭ. Fecior de boĭer care împlinea pe lîngă domn serviciu de paj și scutier (numit și aprod de curte, care, împreună cu copiiĭ de casă, formaŭ garda domnească). Maĭ pe urmă, incasator [!], perceptor (numit și aprod de tîrg). Agent care-ĭ aducea la judecată pe împricinațĭ (numit și aprod de divan). Azĭ. Ușier pe la judecătoriĭ și prefecturĭ (pe la autoritățile judiciare și administrative). V. dorobanț.
Sursa: Dicționaru limbii românești

apród (a-prod) s. m., pl. aprózi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

aprod m. 1. odinioară, curtean care slujia la Divanul domnesc, ducea poruncile Domnului pe la boieri și împlinia datoriile: copii și cu aprozii ce pe Domnul ocolesc NEGR.; 2. azi, ușier, slugă pe lângă o autoritate (minister, tribunal): aprozii vorniciei NEGR. [Ung. APRÓD, paj, din APRÒ, mic].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

APRÓD, aprozi, s. m. 1. Dregător al curții domnești în Moldova și Țara Româ­nească, cu atribuții (administrative, fiscale, juridice) variate. 2. Fecior de boier care slujea la curtea domnească. 3. Slujbaș care păzea sălile și introducea publicul în unele instituții. – Din magh. apród „paj, ucenic”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

APRÓD, aprozi, s. m. 1. Dregător al curții domnești în Moldova și Țara Românească, cu atribuții (administrative, fiscale, juridice) variate. 2. Fecior de boier care slujea la curtea domnească. 3. Slujbaș care păzea sălile și introducea publicul în unele instituții. – Din magh. apród „paj, ucenic”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

apród (aprózi), s. m.1. Fecior de boier care slujea la curtea domnească. – 2. Slujbaș care păzea sălile și introducea publicul în unele instituții. Mag. apród „paj” de la apró „mic” (Cihac, II, 476). Apare pentru prima oară într-un document slavo-român din 1443.
Sursa: Dicționarul etimologic român

aprod, aprozi, s. m. hoț începător
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

APRÓD, aprozi, s. m. 1. (În trecut) Slujbaș care păzea sălile și introducea publicul în unele instituții. 2. (Înv.) Fecior de boier dat la curtea domnească pentru a sluji pe lângă domn ca paj sau ca scutier. – Magh. apród „paj, ucenic”.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

apród m. (ung. apród, copil, paj, ucenic). Vechĭ. Fecior de boĭer care împlinea pe lîngă domn serviciu de paj și scutier (numit și aprod de curte, care, împreună cu copiiĭ de casă, formaŭ garda domnească). Maĭ pe urmă, incasator [!], perceptor (numit și aprod de tîrg). Agent care-ĭ aducea la judecată pe împricinațĭ (numit și aprod de divan). Azĭ. Ușier pe la judecătoriĭ și prefecturĭ (pe la autoritățile judiciare și administrative). V. dorobanț.
Sursa: Dicționaru limbii românești

apród (a-prod) s. m., pl. aprózi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

aprod m. 1. odinioară, curtean care slujia la Divanul domnesc, ducea poruncile Domnului pe la boieri și împlinia datoriile: copii și cu aprozii ce pe Domnul ocolesc NEGR.; 2. azi, ușier, slugă pe lângă o autoritate (minister, tribunal): aprozii vorniciei NEGR. [Ung. APRÓD, paj, din APRÒ, mic].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

APRÓD, aprozi, s. m. 1. Dregător al curții domnești în Moldova și Țara Româ­nească, cu atribuții (administrative, fiscale, juridice) variate. 2. Fecior de boier care slujea la curtea domnească. 3. Slujbaș care păzea sălile și introducea publicul în unele instituții. – Din magh. apród „paj, ucenic”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)