Am găsit 17 definiții pentru cuvantul/cuvintele aproape, noua:

APROÁPE adv., s. m. art. I. Adv. 1. La o distanță mică în spațiu de cineva sau de ceva; în preajmă, în vecinătate. Gara este aproape.Expr. A cunoaște (pe cineva) de aproape = A cunoaște (pe cineva) foarte bine. 2. La un interval mic de timp (în viitor sau în trecut) față de prezent. Vara este aproape.Aproape de... = cu puțin timp înainte de... Aproape de sfârșitul anului. 3. Cam, mai, aproximativ. N-a mâncat aproape nimic. ♦ Gata, mai-mai, cât pe ce. Aproape să-l prindă. II. S. m. art. Orice om (în raport cu altul, considerat apropiat); semen1. Aproapele nostru.Lat. ad-prope.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



aproápe adv.1. La mică distanță, în preajmă, în vecinătate. – 2. Cam, aproximativ, mai mult sau mai puțin. – 3. Gata, mai-mai, cît pe ce. – 4. (S. m.) Seamănul, aproapele nostru. – Mr. aproapea, megl. proapi, istr. (a)prope. Lat. ad prŏpĕ (Pușcariu 101; Candrea-Dens., 65; REW 197; DAR); cf. v. it. a provo (friul. apruv, v. sard. apprope), v. prov., cat. aprop, v. fr. a pruef. Cf. apropia.
Sursa: Dicționarul etimologic român

APROÁPE1 adv. 1. La o distanță mică; în preajmă, în vecinătate. Pe aproape. De aproape..Expr. A cunoaște (pe cineva) de aproape = a cunoaște (pe cineva) foarte bine. 2. Peste puțin timp. Vara este aproape. ♦ (În expr.) Aproape de... = cu puțin timp înainte de... Era aproape de sfârșitul anului (C. PETRESCU). 3. Cam, mai, aproximativ. N-am mai putut mânca aproape nimic (CAMIL PETRESCU). ♦ Gata, mai-mai, cât pe-aci. Când aproape-aproape să pun mâna pe dânsul, i-am pierdut urma (CREANGĂ). – Lat. ad-prope.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

APROÁPE2 s. m. art. Orice om; semen. Aproapele nostru.Lat. ad-prope.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

aproápe adv. (lat. ádprope, d. ad, la, și prŏpe, aproape). Nu departe, lîngă: aproape de casă, de mine. Maĭ maĭ, ca și: e aproape gata, aproape mort. A fi aproape de saŭ să, a fi pe punctu de. A urmări de aproape, a urmări cu atențiune, cu energie. Asta mă privește de aproape, mă interesează mult. De aproape, din apropiere. Pe aproape, pin [!] apropiere. Cît pe aci: Am ghicit? Pe aproape. S. m. Întrebuințat articulat (maĭ ales în evanghelie). Vecin, seamăn: ĭubește-l pe aproapele tău ca pe tine însuțĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

aproápe (a-proa-) adv.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

aproape adv. 1. nu departe, lângă; 2. mai mai: aproape gata. [Lat. AD PROPE].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

APROÁPE adv., s. m. art. I. Adv. 1. La o distanță mică în spațiu de cineva sau de ceva; în preajmă, în vecinătate. Gara este aproape.Expr. A cunoaște (pe cine­va) de aproape = a cunoaște (pe cineva) foarte bine. 2. La un interval mic de timp (în viitor sau în trecut) față de prezent. Vara este aproape. ◊ Aproape de... = cu puțin timp înainte de... Aproape de sfârșitul anului. 3. Cam, mai, aproximativ. N-a mâncat aproape nimic. ♦ Gata, mai-mai, cât pe ce. Aproape să-l prindă. II. S. m. art. Orice om (în raport cu altul, considerat apropiat); semen1. Aproapele nostru. - Lat. ad-prope.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

NOUA, cultură de la sfârșitul Epocii Bronzului (sec. 14-sec. 12 î. Hr.), răspândită în Moldova, Transilvania, Muntenia de est și Dobrogea. Numită astfel după o suburbie a Brașovului, unde au fost descoperite primele urme caracteristice ale acestei culturi.
Sursa: Dicționar enciclopedic

NÓUĂ num. card., s. m. 1. Num. card. Numărul care are în numărătoare locul între opt și zece; se indică prin cifra 9 (sau IX). ◊ (Adjectival) Are nouă ani.Expr. A avea nouă vieți (sau suflete) = a fi foarte rezistent sau foarte viteaz. A avea nouă băieri la pungă = a fi foarte zgârcit. (Peste) nouă mări și (nouă) țări = foarte departe. ◊ (Substantivat) Veneau nouă. (Cu valoare de num. ord.) Volumul nouă. ◊ (Intră în componența num. adverbial) De nouă ori. ◊ (Precedat de „câte”, intră în componența num. distributiv) Cumpără câte nouă (mere). 2. S. m. Semn grafic care reprezintă numărul nouă (1); p. ext. desen, figură în forma acestui semn. ♦ Nota nouă (1). – Lat. novem.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

nóuă num. – Numărul de după opt. – Mr. noauă, nao, megl. noauă, nou. Lat. nǒvĕm (Pușcariu 1193; Candrea-Dens., 1249; REW 5968), cf. it., port. nove, prov. nou, fr. neuf, sp. nueve.Der. nouăzeci, num. (de nouă ori zece).
Sursa: Dicționarul etimologic român

1) nóŭă dativu din noĭ (lat. nǒbe, ild. nôbis): dă-ne noŭă, noŭă ne dă, noŭă ni se dă.
Sursa: Dicționaru limbii românești

2) nóŭă num. cardinal (lat. nŏvem, vgr. ennéa, scr. navan, germ. neun, engl. nine; it. pg. nove, pv. nou, fr. neuf, sp. nueve). Număr fără soț între opt și zece. Al noŭălea: regimentu 9. S.m. Cifra noŭă: un noŭă, doĭ noŭă saŭ doĭ de noŭă, coada luĭ noŭă (9).
Sursa: Dicționaru limbii românești

nóuă1 num.; 9/IX
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

nóuă2 adj., pr. v. nou1, noi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

nouă num. număr nepereche ce vine imediat după opt; nouăzeci, de nouă ori zece. [Lat. NOVEM].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

NÓUĂ num. card., s. m. 1. Num. card. Numărul care are în numărătoare locul între opt și zece; se indică prin cifra 9 (sau IX). ◊ (Adjectival) Are nouă ani.Expr. A avea nouă vieți (sau suflete) = a fi foarte rezistent sau foarte viteaz. A avea nouă băieri la pungă = a fi foarte zgârcit. (Peste) nouă mări și (nouă) țări = foarte departe. ◊ (Substantivat) Veneau nouă. (Cu valoare de num. ord.) Volumul nouă. ◊ (Intră în componența num. adverbial) De nouă ori. ◊ (Precedat de „câte”,intră în componența num. distributiv) Cumpără câte nouă (mere). 2. S. m. Semn grafic care reprezintă numărul nouă (1); p. ext desen, figură în forma acestui semn. ♦ Nota nouă (1).Lat. novem.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

aproape - Substantiv masculin, Genitiv-Dativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul aproape

aproape - Substantiv masculin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul aproape

nouă - Pronume, Genitiv-Dativ, plural, feminin - pentru cuvantul eu

nouă - Pronume, Genitiv-Dativ, plural, masculin - pentru cuvantul eu

noua - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul nou

nouă - Adjectiv, feminin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul nou

nouă - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul nou

nouă - Adjectiv, feminin, Genitiv-Dativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul nou

nouă - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul nou

nouă - Substantiv neutru, Vocativ, singular - pentru cuvantul nouă

noua - Pronume, Genitiv-Dativ, plural, feminin - pentru cuvantul nouălea

noua - Pronume, Nominativ-Acuzativ, plural, feminin - pentru cuvantul nouălea

noua - Pronume, Genitiv-Dativ, singular, feminin - pentru cuvantul nouălea

noua - Pronume, Nominativ-Acuzativ, singular, feminin - pentru cuvantul nouălea

aproape - Substantiv masculin, Vocativ, singular - pentru cuvantul aproape

Noua - Formă unică - pentru cuvantul Noua

nouă - Substantiv neutru, Genitiv-Dativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul nouă

nouă - Substantiv neutru, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul nouă