Cautam colaborator matematica

Am găsit 9 definiții pentru cuvantul/cuvintele apostat:

APOSTÁT, -Ă, apostați, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care a săvârșit o apostazie (1); p. ext. răzvrătit, rebel. – Din fr. apostat, lat. apostata.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

APOSTÁT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care a săvârșit o apostazie. (< fr. apostat, lat. apostata, gr. apostates)
Sursa: Marele dicționar de neologisme


APOSTÁT, -Ă adj. (adesea s.) 1. Care a renunțat la convingerile anterioare.; (p. ext.) răzvrătit. [< fr. apostat, cf. gr. apostates – rebel].
Sursa: Dicționar de neologisme

apostát (apostátă), adj. – Care a săvîrșit o apostazie; răzvrătit, rebel. Ngr. ἀποστάτης (sec. XVII, cf. Gáldi 151), și mai tîrziu din fr. apostat.Der. apostazie, s. f., din fr.; apostazia, vb. (a renunța, a renega).
Sursa: Dicționarul etimologic român

APOSTÁT, -Ă, apostați, -te, adj. (Adesea substantivat) 1. Care a săvârșit o apostazie. 2. Care și-a schimbat convingerile anterioare; p. ext. răzvrătit, rebel. – Fr. apostat (lat. lit. apostata).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

*apostát, -ă adj. (vgr. apostátes). Renegat, care s' a lepădat de religiune saŭ de un principiŭ: împăratu Ĭulian Apostatu. V. prestîpnic.
Sursa: Dicționaru limbii românești

apostát adj. m., s. m., pl. apostáți; adj. f., s. f. apostátă, pl. apostáte
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

apostat a. și m. 1. care s’a lepădat de religiune sau de un principiu; 2. fig. poți din nou sdrobi și frânge apostat inima mea EM.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

APOSTÁT, -Ă, apostați, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care a săvârșit o aposta­zie (1); p. ext. răzvrătit, rebel. – Din fr. apostat, lat. apostata.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)